31 mai 2016

”Cere acele lucruri care sunt ale tale de drept – toate bucuriile care sunt posibile în relaţiile umane prin care oamenii sunt sprijin unii altora. ”


Orice om are nevoie de iubire - admirație, încredere, sprijin respectuos. Dacă nu le-am primit în copilărie, hai să observăm că avem copilul în noi. Și că, adulți fiind, noi înșine putem să ”ne  creștem” altfel, să fim în controlul nostru și nu al celor care, în copilărie, dintr-un motiv sau altul, ne-au creat o imagine de sine care ne face nesiguri, lipsiți de încredere, de curajul de fi cum știm că putem fi.

Am scris un articol în acest sens pe feed-ul Pulse de pe platforma LinkedIn - Fii părintele cel bun pentru tine însuți. Bucură-te fără măsură -, dar am să citez aci in extenso dintr-o carte* foarte interesantă. Reinventing your life - how to break free from negative life patterns, Jeffrey E. Young and Janet S. Klosko, fragmente din capitolul ”Capcana neîncrederii şi a abuzului”.


''Drumul de a ieşi din capcana neîncrederii şi abuzului este lung şi dificil. Dar tocmai de aceea poate fi unul dintre cele mai recompensatorii. Drumul poate să te ducă spre ceea ce ai vrut din totdeauna – să iubeşti şi să fii iubit. Nu îţi lăsa toată viaţa prinsă în această capcană. Cere ajutor ca să ieşi de acolo. Capcana apare din abuzul asupra copilului. Nu ai de ce să îţi fie ruşine că ai nevoie de ajutor. Cere acele lucruri care sunt ale tale de drept – toate bucuriile care sunt posibile în relaţiile umane prin care oamenii sunt sprijin unii altora.
(..)
Abuzul este resimţit ca un amestec complex de sentimente: durere, teamă, furie şi tristeţe adâncă/deznădejde. Sentimentele sunt intense, clocotesc, în interior, dar aproape de suprafaţă. Se poate întâmpla să ai stări de spirit instabile. Te superi brusc, plângi sau eşti furios. De multe ori, ceilalţi sunt surprinşi. În alte situaţii e ca şi cum nu mai eşti de faţă: ceea ce noi numim „te disociezi”. Pare că eşti în altă parte. Lucrurile ţi se par nereale. Pare că nu simţi nicio emoţie. Este un obicei pe care oamenii şi-l formează ca o formă de salvare psihologică în faţa abuzului.
(..) 

E posibil să observăm că suntem atraşi de parteneri abuzivi. Oameni care ne folosesc, ne lovesc sau ne insultă şi ne desconsideră – sunt iubiţii care generează cea mai mare 'chimie’.
(..)
Este posibil să faceţi lucruri care să încurajeze oameni care s-ar fi purtat frumos cu voi să se poarte rău. Faceţi asta micşorându-vă valoarea în relaţia respectivă: faceţi prea repede tot ce vă cere persoana respectivă, vă desconsideraţi, îi permiteţi partenerului să câştige pe seama voastră, îi transmiteţi mesaje că nu meritaţi să fiţi trataţi bine.
(..)

Pe de altă parte, puteţi să alunecaţi în cealaltă extremă şi să aveţi probleme cu agresivitatea. Este un exemplu de contra atac ca instrument cu care să faci faţă unei situaţii. Se întâmplă atunci când crezi că „cea mai bună defensivă e ofensiva”. De vreme ce te aştepţi tot timpul ca cealaltă persoană să te atace, te asiguri că ataci tu primul. Nu observi că nu mai e aceeaşi situaţie şi că tu eşti singurul care ataci.
(..) 

În astfel de situaţii e mai bine să fii singur. Când eşti singur, ai cel puţin şansa să te vindeci şi să îţi reconstruieşti sentimentul de stimă de sine, să găseşti un partener care să te trateze diferit.
(..)


Paşii de făcut:


1.      Fă tot posibilulul să mergi la un terapeut, mai ales dacă e vorba de abuz sexual sau fizic
2.      Găseşte un prieten de încredere (sau terapeutul). Refă filmul. Încearcă să îţi aduci aminte abuzul. Retrăieşte fiecare incident în detaliu.
3.      În timp ce vezi cele întâmplate în trecut, arată-ţi furia către abuzator. Încetează să te simţi neputincios în acea secvenţă în care te vezi.
4.      Încetează să te învinuieşti. Nu ai meritat acel abuz.
5.      Ia în calcul varianta să alegi să nu îl mai vezi pe abuzatorul tău în perioada în care lucrezi asupra acestei capcane.
6.      Dacă este posibil, când eşti pregătit, confruntă-l pe abuzatorul tău faţă în faţă sau trimite-i o scrisoare.
7.      Încetează să mai tolerezi abuzul în relaţiile curente.
8.      Încearcă să ai încredere şi să te apropii de oamenii care merită asta.
9.      Încearcă să ai o relaţie cu un partener care îţi respectă drepturile şi care nu vrea să te rănească
10.  Nu îi abuza pe oamenii care îţi sunt apropiaţi

Dacă ai abuzat pe cineva pe care îl iubeşti, încetează chiar acum. Dacă nu poţi să te opreşti apelează imediat la ajutor. În loc să te laşi prins de comporatmentul vinovatului şi să continui ciclul, stoparea te poate ajuta. Spune-le că îţi dai seama că ai greşit şi că îi rogi să te ierte. Spune anume, subliniază în ce fel te vei schimba. Aminteşte-ţi propriul copil interior. Este cea mai bună cale de a te feri să ajungi tu însuţi un abuzator.''


--------------------
*E o carte scrisă de doi psihoterapeuți. Coaching-ul nu este terapie. Am un mare respect pentru specialiștii în psihologie, cu toate direcțiile ei. Și consider că e rușinos, dar mai ales periculos că așa-ziși coachi folosesc noțiuni din psihologie de tip ”popularizarea științei” pentru a crea dependențe afective - nu atât a clientului față de așa-zisul antrenor, cât dependența clientului față de problema sa (sic!) scotocind prin trecut și riscând să deranjeze grav echilibre vitale.
În NESTworking ne referim doar la viitor - ce vrei cu adevărat?, și la prezent - cum faci să obții ce vrei?. ”Prezentul” la atelier este înțeles ca ”mijloc de lucru” - prezentul e... un loc!, în care sunt create condițiile unui grad mare de atenție pe tot ceea ce participantul consideră important - ca să traduc cum trebuie noțiunea de mindfulness (sic!). Prezentul în NESTworking e un ”instrument” care să asigure siguranță și încredere, observare și noi perspective, un mediu de învățare energetic și admirativ, de explorare, de alegere și de practicare a variantei celei mai bune de învățare - atenție!, nu ”variantă de sine”, de om frumos** și alte cuvinte goale ce din coadă au să sune...
** N-am scăpat nici eu de sintagma în chestie. In interviul de aici Colecția de oameni frumoși/AVOCATNET am fost întrebată Ce este un om frumos? Și îmi place ce am răspuns: ”Un om frumos e un erou ospitalier” - mi se pare un răspuns tehnic, un instrument de lucru, care oferă variabile de măsurat: ești erou? ești ospitalier? :)

26 mai 2016

Coaching development overview (2)


Here we are some astute consideration about the coaching as a profession, but not regulated one.
''MOST life coaches and business coaches are worse off and less capable than the people who are hiring them!'' I hope that this ringing bell at the end of the article will determine you to read it all:
 LIFE AND BUSINESS COACHING INDUSTRY A QUICK OVERVIEW
Great overview.


Coaching - Did You Know

19 mai 2016

Shine in the “working together” (Tom Peters)

 

TEAM COACHING pentru echipe de competitori (1) 
(articol apărut în Manager Express)

Studiu de caz


Sesiunile de coaching au fost solicitate de o companie care activează pe piaţa de servicii financiare, pentru echipa lor de vânzări. Împreună cu organizaţia, am convenit ca efectele lucrului cu coach-ul să fie măsurate prin doi indicatori de performanţă urmăriţi de management în evaluările lunare: numărul convorbirilor telefonice cu acelaşi client să scadă, numărul contractelor şi volumul vânzărilor să crească.

Magda Bunea, Senior Partner BrainFitness
NESTworking

În orice echipă există o formă mai accentuată sau mai subtilă de competiţie, în funcţie de scopul pentru care s-a creat echipa, scop care, la rândul lui, configurează structura şi atribuirea rolurilor.

Atunci când echipa e constituită ca parte a unui proiect, având, practic, ea însăşi un mini-proiect de gestionat (sau un maxi-proiect, în cazul echipelor de directori), membrilor ei le sunt atribuite roluri, iar obiectivele de performanţă ale fiecăruia se potenţează reciproc. În astfel de cazuri, competiţia între membrii echipei este mică, iar faptul că ea se manifestă vizibil poate permite diagnosticarea rapidă a unor disfuncţionalităţi: 

-         fie la nivelul membrilor echipei: existenţa unor agende ascunse, răfuieli interpersonale, comunicare defectuoasă în cadrul proiectului, carenţe în abilităţile manageriale ale şefului de echipă;

-         fie chiar la nivelul managerului respectiv, care poate cultiva o competiţie păguboasă pentru proiect, menită să îi permită să îşi ascundă incompetenţa prin tehnici mai mult sau mai puţin vizibile de manipulare. Divide et impera este, desigur, o tehnică creditată de succese istorice, dar una este teritoriul dat şi alta - performanţa unei organizaţii, un „teritoriu” care poate să crească doar prin alinierea obiectivelor: de activitate, de misiune, de viziune. Tratarea unor astfel de disfuncţiuni se face destul de rapid printr-o intervenţie de team coaching, concomitent cu coaching individual pe obiective de schimbare bine definite pentru fiecare situaţie în parte.

Un alt tip de echipă este cel în care obiectivul de performanţă al echipei este şi obiectivul specific de performanţă al fiecărui membru al ei – este cazul celor din vânzări, în care încurajarea competiţiei este chiar instrument managerial, din păcate, de cele mai multe ori, cam singurul. Ca urmare, la nivelul conducerii, membrii echipei sunt „motivaţi” să fie primii, fără să se observe că, la nivelul persoanei, motivaţia e una negativă, şi se traduce prin „să nu fiu al doilea (sau ultimul)”. Pentru că între cele patru emoţii recunoscute de orice persoană – frică, tristeţe, mânie, bucurie (după Paul Ekman, citat de Daniel Goleman) - trei sunt cele care au legătură cu o stare de inconfort, de nemulţumire, omului îi este abătută atenţia de la ce vrea să facă la „cum să fac să nu mă simt rău”, motivaţia se referă la stare nu la obiectivul de performanţă. Cea mai importantă schimbare în astfel de cazuri este cea de la asumarea vinii (sic!) la asumarea responsabilităţii personale, şi ca partener în echipă.

Firma care solicitase team coaching este una dintre puţinele care sunt preocupate de ceea ce Tom Peters numea shine in the “working together”. Iniţiativa şi co-operarea erau încurajate la toate nivelele ierarhice. Şi totuşi, rezultatele arătau că se mai putea face ceva. Acest fapt era vizibil din „comportamentul” echipei, care dădea semne de atitudini defensiv-agresive, dar şi la nivel de individ, aplicarea mai frecventă a unor „rutine” de desconsiderare a oricărui coleg care avea un insucces.
 
Continuare>

7 mai 2016

Comunicarea internă - un instrument strategic în companiile performante


Am răspuns unei anchete a platformei PR Romania.
Întrebări foarte bune a pus Dana Oancea, așa că și eu am răspuns.. ”solid”, a apreciat ea - dar și cititorii. Așa că zic să pun un link și aci:
http://www.pr-romania.ro/articole/comunicare-interna/2009-magda-bunea-nestworking-antreneaza-comunicarea-asigura-te-ca-e-in-forma.html

Și, da, NESTworking este un instrument de implementare a coaching-ului ca bază a comunicării interne specifice culturilor organizaționale performante. Cele care se miscă înainte:



Am citit articole în care se spune că firmele au trecut de la a angaja mâini, la angaja creiere și au ajuns acum la a angaja inimi. S-a trecut de la economia industrială la cea a cunoștințelor (”the knowledge economy”) și pare că acum trecem către ”human economy”. Poate fi o perspectivă: tehnologia depășește adesea dexteritatea și inteligența, dar încă nu ”emulează” inimi. Însă, dacă suntem prea emoționali, s-ar putea să nu observăm că totuși și mâinile, și creierele omenești sunt superioare celor artificiale. Așa că poate nu e vorba de o economie umană, cât mai degrabă de o economie omenească – ”humanity economics”, în care omul este angajat cu totul, prezent în el însuși, ca să zic așa, și în zilele săptămânii, nu numai în week-end. Să observăm că astfel ajungem la acest deziderat al culturilor organizaționale: cum să determini ownership din partea angajaților? Ei bine, în contextul acesta, comunicarea internă, cu toată paleta ei trecută, prezentă și viitoare, poate avea un rol esențial - desigur, dacă îi va fi recunoscut acest rol de către management. 

Exemplul Google e cumva întruparea avant la lettre a acestei perspective. Corporația recunoaște corpul – omul întreg, cu mâini, minte și inimă. Sistemul de lucru e proiectat să fie pe măsura omului. Avea Protagoras o vorbă: ”Omul e măsura tuturor lucrurilor, ale celor ce sunt, cum că sunt, și ale celor care nu sunt, cum că nu sunt”. 
Viitorul va fi al acelor companii care vor da omului posibilitatea să fie.  Am zis :)
Urmăriți programarea atelierelor NESTworking open aici.


3 mai 2016

Ce e adevărat e adevărat!

Ia să ne bucurăm noi!
Căci ce alta putem duce înapoi decât o amintire voioasă :)

Marc Chagall, Resurrection