27 oct. 2016

Un an de la tragedia din clubul Colectiv...

All this time we've been locked away / And there was nothing left to say / Until today - da, fir'ar să fie, se pare că asta se întâmplă iar, după 1989: ''vom muri şi vom fi liberi''. Şi iar, după un moment de derută, politichia îşi pune tichia. Of. - ziceam atunci.

Cam așa s-a întâmplat. Ceva heirupism al Inspectoratului pentru Situații de Urgență, cluburi și școli (!!) închise, da, și teatrul Nottara, scos din clădire și apoi pus la loc - pe modelul ”să se revizuiască, primesc!, dar să rămână tot așa”. Apoi, miserupism...

Nu știu să se fi întrebat cineva de ce nu sunt trași la răspundere cei care au făcut verificări până în noiembrie anul trecut. Oameni care au fost plătiți de stat ani de zile ca să facă asta cu competență. Toată lumea s-a ocupat să semnaleze că se fac acum/atunci/ verificări și se dau avize negative de funcționare. Hoțul neprins e negustor cinstit, iar dacă e prins că vinde și el cinstit pentru o dată e model! Model de hoț. Nemernică nație, bădie Mihai. Apăi, când zicem ”murim cu ei de gât” îmi pare că numai noi murim, ei nu :(

Textul pe care l-am scris anul trecut:

''Cause the day we give in is the day we die'' (use the power of gravity)