29 apr. 2015

Inner Game - ''cheia de a creşte conştiinţa de sine şi instrument pentru înţelegerea rapidă a oricărei situaţii”


Cum v-a influenţat metoda de antrenament a lui Tim Gallwey?/Inner Game
Am pus aceste întrebări pe câteva forumuri internaţionale de discuţii.
Iată câteva răspunsuri aici: jocul-interior-metoda-de-a-c-t-u-a-l-i-t-a-t-e

Şi un interviu cu domnul Gallwey:

Şi interviul pe care mi l-a acordat mie, apărut in revista COACHING NETWORK
şi preluat apoi în pagina de HR a ziarului România liberă:
''Oamenii sunt născuţi cu capacitatea de a performa la nivel de excelenţă'' 

Inner Game este principala tehnică de antrenare în cadrul atelierelor de coaching de grup in comunicare NESTworking. Următorul atelier incepe pe 11 mai.
E bine când e bine mai mult.

28 apr. 2015

declaraţie!


(Phiii, imi vine să zic ''statement'' :))), dar taman ce s-a exprimat domnul Pleşu în Adevărul, zilele astea)
 
În chestia susţinerii, menţinerii şi.. ţinerii (că am şi io atelier acoloşa) - deci
‪#‎susţinmenţinşiţin‬ la atelierele pe care le desenează şi le semnează Revista de Povestiri pentru că sunt făcute cu grijă şi responsbilitate faţă de procesele de învăţare de-adevăratelea.

În privinţa învăţării putem prelua cu încredere spusa lui Kierkegaard despre succes: ''Prin succes nu inteleg ceea ce ar ingrijora-o pe o gospodina, ci altceva, de care nu poti fi niciodata sigur: fericita combinatie a sentimentelor cu momentele si intamplarile (..)'' (nu e carton motivaţional, e citat din cartea din raftul de lângă fereastră :))

Revista de Povestiri are disponibile - în aceste momente! - următoarele combinaţii fericite:
- Atelier de desen pentru copii, inscrieri până joi, cum - aflaţi pe site-ul luiMotanov Motanul Mov
- Atelier de caligrafie, inscrieri tot până joi, 30 aprilie
- Antrelier (sic!) de comunicare, înscrieri până pe 5 mai (iooo :))
- Atelier online de scriere creativă, inscrieri până pe 20 mai
- Atelier intensiv de scriere creativă, la Vama Veche, inscrieri până la 20 mai
- Atelier de scenaristică, inscrieri până pe 20 august
Cum - aflaţi de aci: http://www.revistadepovestiri.ro/ateliere/

“Nu e greu sa faci un lucru; e greu sa te pui in starea de a-l face.”

Prin coaching nu transferi cunoştinţe, conţinuturi, ci ajuţi la transferarea – dintr-un loc în altul - a unor puncte de vedere ale unei persoane, fapt care permite acesteia multiplicarea şi diversificare perspectivei asupra problemei sale şi, astfel, rezolvarea dorită şi chiar oportunitatea îndelung căutată.
Pentru că, prea aproape de problemă fiind, şi deşi vedem cu acelaşi ochi al minţii noastre, ceea ce e departe nu are formă şi e gri – un fundal pe care nu îl băgăm în seamă sau care ne preocupă doar când facem excursii anume spre el. Căutarea unei soluţii pentru o problemă este momentul unei astfel de excursii, şi, de multe ori, bâjbâim în acel spaţiu gri ca într-un loc prea puţin frecventat - de aceea, străin - chiar dacă întrutotul al nostru. Coaching-ul numeşte acest contur de gânduri, mai apropiate, al unui om cadru de referinţă. Mai pe româneşte: forul interior.
FOR, dicţionar: piaţa publică în Roma antică unde era concentrată viaţa social- 
politică, religioasă şi economică a oraşului şi unde se judecau 
procesele; în sintagma FOR interior = conştiinţa 

FOR, coaching: Frame Of Reference, piaţa privată a omului modern unde este 
concentrată viaţa sa – personală şi profesională -, locul în care 
găseşte probleme şi judecă soluţii; 
în sintagma expand FOR = coaching
Expresia din titlu mi-a părut uşor pleonastică, până am dat peste acel desen* al lui Brâncuşi: “relativement, tel que moi”, tradus frumos în româneşte “sinea mea, oarecum”. Cadrul de referinţă al fiecăruia e cel care îl poartă toată viaţa - înspre eşec, sau înspre succes. Coaching-ul e re-judecare (necritică) şi re-configurare a “forului” vieţii tale.
(...)
Brancusi spunea: “Nu e greu sa faci un lucru; e greu sa te pui in starea de a-l face.” Coachingul te pune în starea aceasta – e shortcut, scurtătura într-o lume grabită să informeze, uitând constant – şi, uneori, dureros: spunem ''Nu ştiu ce să fac!'' – să formeze; să se formeze. Coachingul transformă acest ''Nu ştiu!'' din încremenire în proiectare - in ambele inţelesuri: construcţie, plan şi mers, acţiune. Am fost obişnuiţi să ne speriem când suntem în situaţia să spunem nu ştiu. Prin coaching am înţeles cum, cu ajutorul unui coach, a ajunge la ''Nu ştiu!'' e şansa de a ajunge la a încerca altceva decât.. ştii, dar şi momentul în care ai încredere în tine că poţi să faci altceva decât ştiai să faci - poţi o variantă mai bună pentru viitorul tău; e şansa de a vedea mai clar destinaţia şi de a înţelege mai bine destinul - un cuvânt cam umflat de prea multă răsuflare în el. În fine, ce vrei cu adevărat, vorba bună a lui Tim Gallwey.
Mai departe, ''ce'' şi mai ales ''cum'' aici, bun-bun de citit :)
forul-meu-interior-cadrul-de-referinţă-in-coaching

E un articol publicat pe blog acum 6 ani, dar apărut prima dată în 2007, în newsletter-ul Coaching Institute. Iată, 7 ani de practică a coaching-ului, şi pot spune că experienţa de coaching validează tot ce am scris atunci. Despre aspectul sistemic în coaching nu se face vorbire în articol (însă ''este vorba'' acolo), dar asta pentru că l-am considerat incorporat în natura coaching-ului: antrenarea e schimbare, iar schimbarea reală nu poate fi decât sistemică - afectează funcţionarea întregului, cum foarte bine am învăţat la facultate, la Teoria sistemelor.
Anume: Coaching through biofeedback in heart disease/Aparat pentru antrenament prin biofeedback in afectiuni cardiace/Magda Bunea/Lucrare de Diploma/Facultatea de Electronica si Telcomunicatii

”O noua modalitate de asistare a bolnavului in care acestuia ii revine - mai clar, si in primul rand - responsabilitatea si puterea asupra propriei sanatati, luindu-si functiunile fiziologice sub control voluntar.(..) Organismul este un sistem autoreglabil prin feedback. (..) Feedbackul actioneaza si in cadrul formelor de gandire, si in intreaga reglementare 
constienta si neconstienta a conduitelor'' (..)

Da, să iei sub control voluntar acţiunile tale (citeşte ''viaţa ta'') pare ceva de la sine înţeles, dar câţi dintre noi nu se lasă conduşi de impulsul execuţiei ''imprimat'' (sic!) de convingeri păguboase care duc la reacţii neatente la context şi la celălat determinate de obnublarea ''reflexului încrederii în sine'', acela anume care ne-a crescut?!
O întâlnire de coaching autentică prilejuieşte practica încrederii până redevine reflex şi acţiunile noastre sunt în zona aceea pe care Maslow o nume self-actualization. Da, rolul coach-ului - în cazul unei persoane sau al unei organizaţii - este de a sprijini dezvoltarea, prin feedback orientat pe optim în cadrul sistemului respectiv, prin feed forward generator de opţiuni, dar şi prin ''resilience and reliability'' oferind putere/empowering, încredere şi un mediu safe acelor momente dificile în care ieşi din confortul sitemului ”practicat” pentru a înainta - în pofida ”atracţiei” re-stabilizării - spre împlinirea potenţialului. Clar. Mă ocup de coaching de foaaaarte mult timp! Aici, dovada - ''Organismul ca sistem'', prima pagină din capitolul al doilea al lucrării -, scrisă de mâna mea - dar cu o peniţă specială :)
E interesantă şi utilizabilă şi acum bibliografia pe care o menţionez în proiectul de diplomă. În afară de cărţi de specialitate (deveneam totuşi un inginer!) şi alături de Cibernetica lui N. Wiener, şi
de Psihologia consonantistă a lui Odobleja,
în bibliografie sunt şi lucrări în limba engleză şi franceză apărute în anii 70 - strâns legate de.. coaching.(se puteau consulta într-o instituţie de pe lângă Piaţa Romană). Nu, nu exista Internet, şi cu atât mai puţin Google :) Dar curioasă eram şi atunci, ca şi acum.
Iată câteva din cărţile citite atunci:
Theorie generale des systemes, L. Bertalanffy, 1973
Theorie et practique de la psychanalise, E. Jones, 1969
Encyclopedia of Linguistic, Information and Control, Pergamon Press, 1969 
şi articolul 'stem', cum i-am zice acum: The cardiovascular, metabolic and psichological interface in The Royal Society of Medicine and Academie, 1980
* „[Relativement tel, que moi] poate fi considerat un autoportret spiritual al lui Brâncuşi. Acest desen, trasat cu cretă pe un tablou negru, a fost fotografiat de Brâncuşi personal. Clişeul din sticlă se află la MuséeNational d’Art Moderne, la Paris'' V.G. Paleolog - „Brâncuşi-Brâncuşi”, în biblioteca mea :)

24 apr. 2015

Întrebarea care luminează


Să vedeţi.(sic)
De Sărbători merg cel mai adesea la Stavropoleos. Aşa am făcut şi de Prohod, acu. Am intrat în biserică după ce lumea cam plecase, era, deci, loc de observat privirile de pe catapeteasmă şi de citit vorba fără cuvinte din ochii cei mai mari de acolo. Aşa că brusc m-am simţit întrebată cu un fel de mirare proaspătă, cu încredere, dar şi cu un pic de dojană - însă şi cu grija propriei responsabilităţi: ''Păi ce făcuşi, Magdalena!? Cum a fost vorba noastră?!'' Mi-a venit să articulez în minte un ''aoleudoamne'', dar, ca orice fiu al omului, iute m-am uitat către mamă. Şi ce să vezi! Domnia sa îmi zâmbea şi îi spunea (!) cu minunată şăgălnicie: ''Lasă, că s-a descurcat bine!'' Aşa că am avut parte şi am împărtăşit întreit :)
A fost frumos. Nu merg des la biserică - vorba părintelui Iustin Marchiş: ''Vii rar, dar e bine că vii!''

Imagini prea bune ale icoanelor nu m găsit, aşa că vă îndemn să mergeţi să ''le ascultaţi''. Este umanitate bucuroasă pe chipuri. În fond, credinţa în bucurie are temei, că toate câte sunt căinţe şi patimi călcate sunt (cum se spune), şi spre acel temei e drumul.
(Ah, am fost mai lirică, aşaaa :))


10 apr. 2015

Micul Prinţ - un om mic, dar prinţ :)

(despre proasta conducere a altuia (ca să traduc ''misleading'')  
prin citate goagălite şi golite de sensul adevărat dat de autor)


                                                                image source www etsy com
Accesul la cuvinte nu garantează accesul la sens.
Şi nici sensul unuia nu e sensul altuia.
Eşti liber să faci ce vrei cu înţelesul tău (sic!),
dar lucrul cu oamenii, asumarea unui rol în dezvoltarea lor
trebuie să fie făcut responsabil - citeşte etic.

Micul Prinţ e obiectivarea unui fel de a fi ideal -
a fi bun, a fi frumos cu sine şi cu ceilalţi.
Cred că este în top ten mituri sociale, alături de Superman.
Dar e un sinonim mai degrabă pentru 
îndreptarea lumii prin frumuseţea vieţii fiecăruia,
decât prin puterea unuia singur.
Micul Prinţ nu face dreptate, el invită la dreptate.
Nu e SuperLittlePrince. 
Nu e un 'om super', e un om mic, dar prinţ!

Aşa că m-am gândit că nu e posibil ca Micul Prinţ
să zică ce a fost citat că zice, 
tocmai el!, care iubeşte tot, necondiţionat - 
care are, vorba lui Carl Rogers, "unconditional regard". 

Şi aşa e! Nu a zis el :)
Citatul postat este - în contextul narativ real -
momeala cu care Împăratul vrea să îl ţină pe Prinţ lângă el: 
judecarea ne place, ca şi condamnarea 
(mai departe, Împăratul.îi oferă Prinţului plăcerea condamnării)
Ne mai plac şi lucrurile acreditate ca grele: judecarea de sine. 
Perfid, Împăratul!
Ca toţi împăraţii, iaca, ne-a manipulat şi pe noi, cititorii..

Mai exact despre diferenţa ireconciliabilă între
ce s-a citat ca îndemn valabil şi ce a spus de fapt Exupery:
Super Little Prince.


( A se observa că imaginea ataşată textului spune -
cu alte cuvinte (sic!) - propoziţia celebră a lui Eric Berne:
''Toţi oamenii sunt OK.'')

2 apr. 2015

Rangul unei fiinţe

Tot ce tine de noi si de relatia noastra cu lumea se cade inteles in adanc, daca e sa-i dam vietii tot ce avem mai de pret. 
E bine sa admitem ca rangul unei fiinte in ierarhia realitatii depinde de gradul sau de constiinta de sine.

Petru Cretia - Luminile si umbrele sufletului

 Imagine via Reuters - tabloul lui Magritte ''The Empire of Light'' (a fost coperta primei ediţii a cărţii domnului Creţia)