26 mar. 2015

Autoetica (sic!)

'mnăzîua, societate civilă.
Azi, despre drumul de la ou la bou:
Cine fură azi un citat, mâine ne spune că e decan cu doctorat.
‪#‎feelingcamplictisitădeunalumemică‬

Nu, nu mă refer la celebrul plagiat de la vârful stabilimentului guvernamental - mi se par mai grave astea chiar din lumea oamenilor care se ocupă de oameni, la care etica e normă - sau e de aşteptat să fie. Poate e canon - de aia unii par că se canonesc cam mult să pară oneşti. Păi, te apuci să iei afirmaţii celebre şi le postezi pe brandul (sic!) personal, redactate anume să pară emise de dumneata! Ce e cam înfiorant e că sunt oameni care chiar cred că tu ai spus vorbele.. lui Tim Gallwey!

Că oamenii nu prea mai citesc, se ştie, dar nu ăsta este impasul - întâmplător, eu l-am tradus pe Gallwey în româneşte şi îi ştiu bine cuvintele. Dar, desigur, nimeni nu are cum să ştie tot ce iese la search cu Google.
Aşa că mă aştept să ai bun simţ, pe orice wall te-ai trezi.

Valeriu Gherghel (profesor de filosofie la Universitatea din Iaşi, şi coachee în al doilea stagiu de antrenare oferit de Constantin Noica) are o carte de eseuri cu un subtitlu foarte fain: autofricţiuni. Hai să observăm că e mare diferenţă între ficţiune şi fricţiune. E cam de bleah autofricţiunea. E de încercat autoetica...

''Să cunoaste omul bun
Pă carare si pă drum.
Să cunoaste omul mare
Si pă drum si pă carare.
Să fii mare nu-i mirare
Să fii om ii lucru mare.
Să fii mare nu-i nimică
Omenia te ridică.'' 

Vorbuliţă din zona Şomcuta Mare, de la Alina Naghi. Mersi!

(din postările pe FB către societatea civilă ;))