De ce nu-mi place Coelho.
Ce era înainte - dar ce e acu, cu criza –
mare atenţionare pe asupra necesităţii de a fi
”on the edge”
(ca să cităm şi din business în literatură,
nu
numai inverssssss)
Chestie firească, în fapt:
dacă se întâmplă ceva pe partea
asta,
să ştii ce se vede dincolo şi să mergi înainte.
Un scriitor mare e tot timpul ”on the edge”,
şi tu, cititorul, lângă el şi lângă el!,
cât ar fi de
îngustă muchia, m e r g i.
Coelho a pus mai multe muchii una lângă alta,
până i-a ieşit d-o potecuţă sigură.
Pe acolo se plimbă el.
Cititorul se uită, a ş e z a t.
Phiii, iaca, na! După ce a fost de toate,
iese de aici că un
lider mare e un scriitor mare:
ai atâţia follower-i câţi cititori.
Carevasăzică, spune-mi ce tiraj* ai
şi îţi spun ce lider eşti :)
*în afară de sensurile cunoscute -
număr de exemplare tipărite, copii, respectiv,
circulaţia aerului într-o instalaţie cu focar -,
iată şi un înţeles de care nu ştiam,
dar care e la fel de potrivit în context organizaţional:
operație de turnare în sticle
a vinului pregătit pentru fabricarea șampaniei.
Dacă vinul e activitatea, sticla - angajatul care îl/o face
şi şampania obiectivul (oricărei!) organizaţii,
liderul e un.. operator. Mda.
Postări
