27 mai 2013

Comunicarea seducătoare pentru adulţi* (1)


 
Pre-text: 
”Rezist cu greu aparatului de seducţie pe care 
l-aţi pus în funcţiune. (..)”
din scrisoarea de răspuns a lui A. P. 
(la invitaţia de a participa la un eveniment cultural 
pe măsura sa :) )


Traseele cognitive pe care le deschide cuvântul ”seducător” desenează o hartă nu tocmai atractivă: seducerea e tradiţional urmată de abandon! Semnificaţia e cu totul alta pentru un publicitar al lumii consumeriste în care trăim, el ne va spune că actul seducerii cumpărătorului e facililitare a accesului la produsul cumpărat, care, după tiparul glumelor ”radioErevan”, nu i se ia clentului ci i se… abandonează. Relaţia dintre seducător şi sedus este în ambele cazuri una de manipulare, obiectivul comunicării determină relaţia caracteristică tranzacţiilor ascunse (aşa cum sunt ele definite în Analiza tranzacţională de către Eric Berne), în care niciuna dintre persoanele care comunică nu este în starea specifică adultului: raţionament bazat pe respect de sine şi de celălalt, şi acea iubire neutră, cea mai adevărată -”unconditional love" (Carl Rogers).

Orice comunicare are intenţia de a transmite un mesaj altuia şi de a obţine un răspuns, orice comunicare este între ”eu” şi ”tu”, este, adică, o formă de apropiere de celălalt. Când e numită ”seducătoare”, comunicarea apare cu mai multă pregnanţă drept ceea ce e în fapt: o interacţiune al cărei grad de autenticitate e dat de măsura în care e vorba de cunoaştere şi recunoaştere (în sensul de afirmare) reciprocă, de deschidere spre intimitatea existenţei celuilalt, spre inimă – ”core business” - spre valori şi rost al vieţii.
 
Seducere, verbul latin care a dat familia de cuvinte respectivă, este un cuvânt compus : sed înseamnă separare, iar ducere - a conduce. Înţelesul poate fi negativ – a duce pe cineva în altă parte decât vrea, sau pozitiv – a duce pe cineva, a merge împreună cu el, a-i fi alături.

(fragmente din articolul omonim, în curs de apariţie) 

*Cartea Games People Play, de Eric Berne, a fost tradusă în româneşte cu titlul Jocuri pentru adulţi, variantă lingvistică de-a dreptul seducătoare, cu efect în volumul vânzărilor. Ca şi în cazul cărţii, şi aici ”adult” descrie acea stare a eului în care persoana este cu totul prezentă şi înţelege acel ”aici şi acum” în care se află.