29 apr. 2013

Jocul interior/INNER GAME (modele de coaching/1)


 
În  anii 70, Tim Gallwey, în anul sabatic pe care şi-l luase de la Harvard, a început să facă ceva antrenamente cu cei care veneau la clubul de tenis unde juca şi el. Observând că jucătorii îşi îmbunătăţeau prestaţia mai degrabă pentru că nu ţineau seama de ceea ce le spunea el decât pentru că îi urmau indicaţiile, a devenit curios cum avea loc acel proces de învăţare. A observat că în capul jucătorului avea loc o conversaţie internă, şi a fost curios cine cui vorbeşte! Gallwey a numit Eul 1 pe cel care vorbea tot timpul (”Du mai repede racheta înapoi!”, ”Asta a fost o lovitură proastă!” etc.), şi Eul 2 pe cel căruia i se vorbea.

Reflectând asupra propriului joc de tenis, Gallwey a observat de asemenea că atunci când juca cel mai bine nu încerca să-şi controleze loviturile dându-şi singur instrucţiuni şi evaluând tot timpul ce făcea. Această experienţă a sa de a juca cât mai aproape de potenţialul său atunci când interferenţa produsă de conversaşia cu sine a exprimat-o prin formula:
Po-i=Pe
Potenţial –interferenţă=performanţă/prestaţie

Coach-ul care aplică metoda IG se concentrează pe acest ”joc interior” despre cum să reduci interferenţele generate de Eului 1 care te împiedică să fii în starea de maximă performanţă asociată Eului 2. Una dintre metode este să dai Eului 1 ceva de făcut – cum se va vedea în povestirea Smiley Faces.

Povestirea ilustrează şi rolul cheie pe care îl are conştientizarea situaţiei aşa cum este, (fără judecarea situaţiei), care ea singură conduce la învăţare şi la îmbunătăţirea performanţei. Sau, cum spune Gallwey : ”Conştientizarea este curativă”.

Pentru a genera conştientizare concentrată, un coach cu IG va fi auzit punând în mod repetat următoarea secvenţă de întrebări:
-         Ce observi?
-         Ce altceva?
-         Care dintre aceste lucruri ţi se pare cel mai interesant?
Aplicate bine, aceste întrebări îl pun pe coach într-o stare de concentrare focalizată, dar relaxată totodată, care nu lasă loc de desfăşurare Eului 1 (atenţie !, al coach—ului, n.m.), eliberând astfel potenţialul Eului 2. Totodată, această stare garantează că  e vorba despre interesul clientului şi nu de agenda coach-ului în modul în care se desfăşoară sesiunea de coaching – fapt ce face ca  metoda IG/a Jocului interior să fie puternic non-directivă.

Un exemplu de aplicare a modelului Jocul interior/IG este descris în articolul Smiley Faces, apărut în Fast Company, decembrie 2000.

Mulţumesc lui Mike Munro pentru permisiunea de a traduce acest material
www.mikethementor.co.uk

Copyright pentru prezenta variantă Magda Bunea. 
Conform Legii drepturilor de autor, orice preluarea - integrală sau parţială - a acestui text este interzisă fără acordul scris al autorului traducerii.

Nota mea: este interesant de observat că această prezentare a metodei de coaching cu Inner Game scoate în evidenţă utilitatea acestuia în formarea persoanei care doreşte să devină coach. Dacă un coach este condus de Eul 1, cel care evaluează şi judecă pe altul, ceea ce oferă NU este coaching.

Pentru înţelegerea folosirii acestei metode - fundamentale în orice context de coaching autentic şi consistent - se pot citi cu folos şi însemnările de pe acest blog, sub eticheta: 
inner game/timothy gallwey
Extrem de utilă este lectura cărţilor din seria INNER GAME - două dintre ele traduse şi în română de mine împreună cu Simina Diaconu: Jocul interior şi stresul şi Jocul interior şi munca.