31 mar. 2013

9,81 (restul* îl punem noi)


 Ci nu cuiul mă sfâşie ci greutatea mea. 
 (mi-am zis şi-am început să cresc) 
 MB

 E Paştele azi, la credincioşii catolici.

iaca:

detaliu din Coborârea de pe cruce de Rogier van der Weyden

s-a întâmplat să ascult azi taman asta:
http://www.youtube.com/watch?v=Zvfh_mjPLlQ
în legătură cu care se vorbeşte mult despre indicaţiile lui Mahler
privind sunetul anume pe care să îl facă loviturile de timpan de la final: ceva gen cum se aude când cade un  animal mare, să fie înfundat - fără ecou.

acum, să ne gândim! ;-)

* în legătură cu ideea de rest, Constantin Noica povesteşte că
el credea că a da restul înseamnă că tu de duci cu bănuţul tău
şi lumea îţi dă restul. (în jurnalul de la Păltiniş, pe undeva)

be faced with a company that will make him tell stories

“A painting must have a heart, nervous system, bones, circulation. It should resemble a moving person. It is necessary that whoever looks at it, be faced with a company that will make him tell stories, give you certainties because a painting, is not a escape, must be a friend who speaks, who discovers the riches that lie in us and in our return. " Vieira da Silva




Testament
“A cerulean blue to fly high.
A cobalt blue for happiness.
An ultramarine blue to stimulate the mind.
A vermilion to circulate blood cheerfully.
A moss green to soothe the nerves.
A yellow gold: wealth.
A cobalt violet to dream.
A madder to let you hear the cello.
A yellow barife: science fiction and brightness; flush.
A yellow ocher to accept the ground.
A green veronese for memory spring.
An indigo able to tune the spirit of the storm.
An orange for exercising the vision of a lemon tree in the distance.
A lemon yellow to the charm.
A pure white: purity.
Land of natural siena: the transmutation of gold.
A sumptuous black to see Titian.
A land of natural shade to better accept the melancholy black.
A land of burnt sienna to the sense of duration.”
Maria Helena Vieira da Silva

from here:
 http://www.redbubble.com/groups/women-painters/forums/14471/topics/298743-woman-painter-m-helena-vieira-da-silva-the-dialogue-between-abstraction-and-figuration

30 mar. 2013

De ziua Siminuchii! :)

 
ah, cum coboară ea, fata mea, la Victoriei 
(altunde unde?! ;-)), 
cum merge ea ca o cearbă 
(că i-a spus mamaia ei: ”aşa se păşeşte, deşteapto!” :)), 
cum îmi sucesc io gâtul roată să văd cin' mai vede aşa fată! :)
cot-cot-cot, dac' nu mai pot de mândrie 
că mi-a fost dată dumneaei mieeeeeee

iaca, as it was:
pentru continuare as it is, aci: 

La mulţi ani!  

(azi e la Târgu Mureş la deschiderea unei librării vii!


29 mar. 2013

Rutina - acelaşi fel de altfel (2)



O studentă mi-a spus recent că a fost surprinsă când un profesor a afirmat că şofatul este un act reflex. Cum e posibil aşa ceva? Să nu gândeşti când conduci?! Pare un paradox, şi ca orice paradox, pune la încercare cadrul nostru de referinţă şi ne permite să privim situaţia din perspective noi. 

Reflexul este o rutină implementată cu trudă şi atenţie într-o perioadă de timp relativ semnificativă: mersul, felul în care folosim tacâmurile şi alte obiecte se formează în copilărie. Cum ar fi să participi la o cină la care singura conversaţie este formată din propoziţii de genul ”acum apuc lingura de coadă, o ţin paralelă cu tăblia mesei, o bag în supă, o ridic 30 de cm etc.” Este, desigur, un exemplu extrem, dar care arată cât de importantă e rutina în calitatea vieţii fiecăruia dintre noi.

Cum să dobândeşti ”reflexul creativităţii”?
Ca orice alt reflex, prin învăţare: prin practică ei condiţionată (”ştiu că ştiu”) suficient de mult timp ca tiparul să fie internalizat şi să ajungă accesabil necondiţionat (”nu ştiu că ştiu”). Organizaţia te trimite să te joci! A stăpâni creativitatea (master creativity - sună mai cuprinzător) pare esenţial în condiţiile celebrei sintagme a lui Jack Trout ”Differentiate or die”: creativitatea este diferenţiere.

Desigur, la o privire mai atentă, observăm că de fapt nu e vorba de a dobândi reflexul creativităţii ci de a-l lăsa să se manifeste, de a crea situaţii care să-l valideze ca valoros - pentru că, da, societatea impune reguli care sunt transferate - abuziv - în tipare de comportament. Regula e de fapt doar o limită, şi, înţeleasă astfel, abia că te eliberează şi devine motivare a creativităţii.

”Dacă ai o piedică interioară, creează-ţi o piedică exterioară”, Constantin Noica

 (din articolul ”Rutina - brăţara de referinţă” publicat in Manager Express, februarie 2013)

Rutina, acelasi fel de altfel (1)



Fără să fie exclusiv una sau alta, activitatea în cadrul oricărui job se plasează undeva între ”urmează strict reguli şi proceduri” şi  ”evaluează şi ia decizii în orice moment”. O dată cu evoluţia tehnologică din ultimele decade, aşa-zisa ”orientare pe rutină” în muncă, aşa cum era înţeleasă în perioada dezvoltării industriale e din ce în ce mai rar întâlnită. A trecut ceva timp de când Peter Drucker a lansat termenul ”the knowledge worker” -  angajatul care lucrează cu cunoştinţe, cu informaţii.
Totdeauna societatea s-a dezvoltat folosind de fapt creativitatea membrilor ei, dar în trecut perioadele în care avea loc schimbarea erau mai lungi decât timpul unei generaţii, fapt ce făcea să fie valorizată rutina. De câteva zeci de ani, schimbările au început să se producă în ritm rapid – au loc câteva pe parcursul vieţii active a unei persoane. Rutina în efectuarea unei activităţi, în înţelesul care i se aloca înainte, a ajuns nu numai să nu aibă valoare, dar chiar să fie o piedică în performanţa personală şi organizaţională.
Reactivitatea angajaţilor, dar şi  reactivitatea organizaţiei, dificultatea ei de a se adapta la noile condiţii sunt strâns legate de paradigma în care a nu face altfel era sinonim cu excelenţa. Noul cuvânt de ordine este ”proactivitatea” şi noul management este cel al schimbării.

Ai zice: ”Noua rutină e creativitatea!”. Da, dar e ea o rutină?!


(din articolul ”Rutina - brăţara de referinţă” publicat in Manager Express, februarie 2013)

24 mar. 2013

Succesul ca antrenament!


Nu e musai sa fi trecut printr-un proces de coaching 
ca sa fii cine(=cel care) esti -
din reflectiunea la Eminescu si la daca ar fi avut un coach
mi-a iesit un insight util despre antrenorul interior
pe care il avem toti,
si pe care il ascultam mai mult sau mai putin,
si care poate fi resuscitat de momente sau intalniri formatoare.

Astfel de experiente sunt.. soteriologice –
pot fi impartasite cu folos pentru cel care afla despre ele.
Daca e sa va cautati* (sic!), ar fi sa va intrebati cam asa:

·     Care a fost contextul in care a aparut ”antrenorul”?
·     Pentru ce aţi ales să participaţi la antrenament? Ce doreaţi să se întâmple?
·     Ce desosebeşte acest tip de interacţiune de altele - educaţie (acasa), instruire (la şcoli), mentorat (la serviciu)?
·     Care erau ”uneltele” de antrenament ale persoanei care v-a marcat traiectoria vieţii?
·     Dacă au fost momente când aţi fost tentat să renunţaţi, cum le-aţi depăşit?
·     Care a fost, pentru dumneavoastră, cea mai importantă conversaţie cu ”antrenorul” dvs.?
·     Care a fost cea mai importantă întrebare pe care v-a adresat-o?
·     Cum v-aţi ”re-aranjat” în timp, pe parcursul întâlnirii cu antrenorul?
·     Dumneavoastră antrenaţi? Cum?
·     Care este întrebarea pe care e musai să ţi-o pui în viaţă?

Alcătuiti din toate raspunsurile o povestire – ea insasi o sa fie un succes! 

*”Nu ai cauta daca nu ai fi gasit” e o vorba celebra, des amintita, cu sursa incerta insa, probabil din Biblie via Sfantul Augustin şi mai apoi Pascal


23 mar. 2013

Le bonheur poussent!


”En sa qualité de but, de principe moteur de l’action, 
le bonheur ne quitte jamais l’esprit de l’homme. 
Projet ou état de fait, il reste toujours ancré dans son âme 
pour le pousser à accomplir sa nature 
par l’atteinte de la sérénité, de se rapprocher du divin.” 
Simina Diaconu

21 mar. 2013

antrenament cu.. primăvară!


Pentru ce înfloreşte magnolia?
Pentru că ştie să înflorească.
MB

Adesea ne oprim din înflorit ca să ne uităm în jur
cine ne vede, cine ne miroase (sic), cine ne.. fotografiază!
cine ne plăteşte, cine ne iubeşte
şi.. cât la sută ?!

Hai să înflorim cât ne vine!
ne vine de undeva pentru ceva,
acest ”ne vine” e relaţia din vârful piramidei lui Maslow:
”self-actualization” înseamnă să înfloreşti.. la zi (sic)
înseamnă cam altceva decât 
unde duce traducerea ”auto-împlinire” -
înseamnă chiar împlinirea - împlerea/umplerea de ceea ce eşti.
Sunt o magnolie!
(şi ştiu ;-))

20 mar. 2013

”Un exemplu de luciditate” - George Butunoiu (2)



Interviu cu George Butunoiu pentru rubrica 
”Oameni antrenaţi - de succes”
(apărut în Revista COACHING NETWORK numărul 2, 
Coaching şi Leadership, noiembrie-decembrie 2012)

Pentru că aţi spus că nu  ştiţi decât despre mentor, să vă zic cum e cu coach-ul: e o persoană care are încredere în celălalt, e cu totul atentă la el, nu vrea să-l modifice, să-l schimbe, doar îl asistă în dialogul său cu sine, relativ la un obiectiv propus de persoana respectivă. Fiecare om are în sine un astfel de ”antrenor”, că altfel nu s-ar dezvolta. Uneori, acest coach interior e copleşit sau captiv în alte ”interioare” şi atunci omul apelează la un coach exterior. Marile personalităţi, dar şi oamenii care au făcut ceva – cei care se auto-împlinesc - sunt indivizi atenţi la acest coach interior. Aţi simţit acest coach intern?Aţi progresat pe parcursul vieţii?

E o întrebare la care orice ai răspunde – că ai simţit sau nu - nu te poate contrazice nimeni. Dacă am progresat? Nu, am regresat. Din facultate, unde a fost maxim a valorii pe care am atins-o, lucrurile mari şi sofisticate pe care le-am putut face, până aici, unde nu mi-a mai rămas deât capacitatea de raţionament abstract şi de speculaţie, foarte bună, la fel de bună ca în facultate – poate de aici să mai iasă ceva concret şi material. Atunci aveam ocazia să materializez în ceva, să concretizez – într-o carieră sau în orice altceva. Acum, gata, s-a terminat.

Dar totuşi sunteţi în viaţă. Cum aţi descrie persoana care sunteţi acum?
Da, dacă asta e o realizare, atunci aceasta este marea realizare a mea.Cum m-aş descrie? Modelul perfect de ratare. Nu e puţin lucru să ajungi un model în asta. Poate fi folosit. Chiar am făcut ceva mentorat în ratare. Nu râdeţi. E un lucru extrem de serios: le-am arătat câtorva oameni care aveau încredere necondiţionată în mine – mă rog, în capacitatea mea de raţionare, în inteligenţa mea, în principiile mele -  le-am arătat cât de uşor e să ratezi tot ce se poate rata. Ca şi Jeni Acterian, care avea o vocaţie a ratării. Lucru pe care probabil îl am şi eu.

      Cum faceţi să transferaţi acest skill al ratării?
Nu e un skil, nu vreau să transfer asta. Ci dimpotrivă. Oamenii cu care vorbesc, şi văd cât de uşor e să ratezi chiar când ai atâtea ocazii, bagă ceva la cap şi evită ce am reuşit eu. Şi unul care a ratat - şi poate să explice de ce, cum - poate să fie la fel de folositor ca unul care a reuşit. Poţi să rtezi dintr-o mie de motive. Poţi să nu ai constituţia fizică să rezişti la tot ce trebuie să rezişti. Ca să reuşeşti ai nevoie de memorie, o memorie mult mai bună decât media, de abilitatea de citire rapidă. Acestea două pot schimba radical lucrurile. Oricât de inteligent ai fi, nu poţi să reuşeşti fără astea. Eu chiar am fost un star la inteligenţă, logică. Dar nu am avut o memorie bună şi, deşi m-am antrenat ani de zille cu citirea rapidă, nu am reuşit. O doctoriţă celebră în neurologie la vremea respectivă m-a trimis la un laborator de teste – inteligenţă şi alte calităţi intelectuale, două zile, opt ore pe zi, am avut cel mai mare scor din istoria laboratorului. Şi totuşi am ratat tot ce se putea rata.

În reuşită se pare că e foarte importantă inteligenţa emoţională. Sunteţi inteligent emoţional?
Nu ştiu, nu am încredere în conceptul acesta, cred că e ceva prea speculativ.ca să poată deveni operaţional.

Să fie măsurabil?
Da, şi să tragi concluzii care să aibă o finalitate practică şi o finalitate directivă, ca să zic aşa, pe baza căreia să spui asta fac aşa, asta fac aşa. Nu cred asta.

Există un operator simplu de măsurat nivelul EIQ: nota pe care ţi-o dai lamăsura în care know you, choose you, give you – te cunoşti, alegi că eşti important pentru tine, îţi dăruieşti, te bucuri. Cât?
Zece, zece, zero.

      Aţi putea da un sfat acum pentru o persoană care îşi începe viaţa acum şi e în vârful în care aţi  fost dumneavoastră?
Să-şi caute pe cineva cu care să vorbească şi care să-i poată schimba viaţa prin câteva discuţii. Evident, asta rămâne tot la nivel speculativ şi nu se poate demonstra niciodată. Dar sunt lucruri în care poţi să crezi dacă ai convingerea – un fel de convingere revelatoare.

Revsita COACHING NETWORK numărul 2 poate fi citită online, 
prin acest link:  http://www.businessedu.ro/formular/reviste/coaching-network-2
 

hai să ne mirăm înainte!


ia! hai, hai, las-o naibii de trestie..  
(gânditoare, mi-am zis.;-))

ayyy, hai să ne mirăm înainteeeeeee!
mare lumină etimologia: ”mirar para adelante”

 ”LOOK FORWARD”
e miezul oricărei însoţiri în coaching,
al oricărui demers de dezvoltare personală.

- Oye, piensa en tu futuro, no pierdas mas tiempo! 
- Por que? 
- Porque la vida es corta. 
- Dejame en paz, dejame solo, yo vivo hoy no miro para atras. 
- Pero piensa que es muy importante mirar para adelante!


”Hey, think about your future, do not waste more time! 
Why? 
Because life is short. 
Leave me alone, leave me alone, I live for today, I do not look back. 
But remember, it is very important to look forward. Go on!”
(traducerea în engleză e de pe youtube)

19 mar. 2013

”Un exemplu de luciditate” - George Butunoiu (1)



Interviu cu George Butunoiu pentru rubrica 
”Oameni antrenaţi - de succes”
(apărut în Revista COACHING NETWORK numărul 2, 
Coaching şi Leadership, noiembrie-decembrie 2012)

Sunteţi o persoană extrem de cunoscută în mediul de business pe teme de head hunting, dar şi pe..hen hunting, dacă e să mă refer la o imagine postată recent pe site-ul restaurantului dvs. ”La GB şi Oskar”. 
Cred că sunteţi perceput drept o persoană de succes. Aţi avut vreodată un antrenor/coach?


Nu am avut niciodată un antrenor. Mi-am dat seama mult mai târziu că ar fi fost bine să am. Într-un fel sau altul căutam, dar fără să conştientizez pe de-a-ntregul. Credeam că o să pot să fac singur ce aş fi vrut să fac. Abia după aceea mi-am dat seama cât de mult ar fi contat să fie cineva în care să am eu încredere necondiţionată şi care să îmi spună ce să fac şi cum să fac. Am fost destul de aproape, de câteva ori, dar nu am ajuns cu niciunul atât de departe încât să stabilesc o relaţie de durată. E simplu să abuzezi de resursele cuiva, dar el ce Dumnezeu câştigă?!

Concluzia mea e că aproape nimeni nu o să reuşească să facă ce vrea dacă nu are pe cineva care să-i spună ce şi cum – mă rog, mentor. Şi cei care reuşesc, o bună parte reuşesc din întâmplare – norocul lor că au nimerit peste ce trebuie atunci când trebuie -, şi sunt puţini cei într-adevăr atât de deştepţi încât să poată să facă singuri ceea ce trebuie şi ceea ce ar vrea – fără ajutorul cuiva în care să aibă încredere necondiţionat. De fapt asta face parte din definiţia mentorului şi a antrenorului, că aşa sunt mulţi care te pot ajuta.

Şi cel care învaţă, şi celălalt?
Cel care învaţă. Ideal ar fi ca şi celălalt să aibă încredere, asta l-ar face şi pe mentor să simtă că are ceva  de câştigat – măcar ştie pentru ce o face.. Încrederea e ceva destul de vast: poţi să ai  încredere în capacităţile intelectuale ale cuiva, în bunele lui intenţii, în principiile morale. Încrederea e pe domenii – poţi să ai încredere în două-trei direcţii în cineva şi să nu ai în alta. 
     

Există diferenţe între un mentor şi un coach. Care, cum şi unde e necesar?
Depinde ce direcţie vizează individul care apelează la unul sau altul. Probabil că pe plan profesional sau mai tehnic, e nevoie de un coach. Când e vorba de lucrurile mari, de lucrurile fundamentale, de marile valori, de viaţa lui - din care parte cu cariera, cu job-ul e doar o mică parte -, atunci e vorba de un mentor. Depinde ce te ”roade”.

Ce v-aţi aştepta să facă o astfel de persoană?
Am să vorbesc numai despre mentor. Când ai un mentor, acela nu poate să fie decât unul singur. Când întâlneşti o astfel de persoană, îţi dai seama imediat despre ce e vorba, nu trebuie să facă ceva  – e vorba de carismă. Iar carisma nu e ceva care emană din cineva, ci depinde în bună măsură şi de receptor. O persoană poate să fie carismatică pentru cineva, dar lipsită de carismă pentru altcineva. Carisma e ceva bilateral. Nu e ceva absolut – e destul de relativ.

Dumneavoastră sunteţi carismatic?
Eu, nu. Carisma e calitatea cuiva de a convinge pe cineva să facă ceva într-un domeniu în care persoana carismatică nu are nicio competenţă tehnică, prin simpla prezenţă, prin discurs şi prin simplele lui capacităţi intelectuale. Un om care e obişnuit cu raţionamentul abstract şi cu principiile şi cu lucrurile mari poate să convingă pe alţii să facă lucruri în care el însuşi nu are o calificare.

Prevalează raţionamentul? Ne aşteptăm ca oamenii carismatici să emoţioneze.
Evident. Poate să fie efectul imediat puternic, dar asta nu ”ţine” - ca să şi dureze şi să poţi să faci ceva cu cap şi coadă şi cu orecare finalitate. Nu doar impactul contează, nu poţi să susţii altfel. În fine, poţi poate, dar alea sunt excepţii, şi oricum nu acela e idealul de mentor sau coach. Dacă cineva caută aşa ceva e de preferat să dea peste unul care ştie ce zice, care nu îl convinge doar prin cine ştie ce chestii iraţionale şi greu de explicat. Dar, puţini îşi dau seama că nu pot să se descurce fără o astfel de persoană – e un mare pas să îţi dai seama de nevoia unei astfel de persoane.. Apoi să îl şi găseşti şi el să şi accepte. Ceea ce nu e tocmai uşor. Până şi eu, cât de inteligent sunt, mi-am dat seama de asta în ultimii ani de facultate, cu toate că până atunci o făceam subconştient sau mai puţin conştient - la nivel foarte raţional mi-am dat seama mai târziu că de asta aş fi avut nevoie. Când mi-am dat seama că eu caut tot timpul eram în urma lucrurilor.

Acum sunteţi înainte? Unde sunteţi faţă de lucruri?
Nu. În urma lucrurilor. Absolut toate ocaziile le-am ratat. 

Hm. Cum să scriem aşa ceva la rubrica oameni de succes?!
Da. Scrieţi. E un exemplu de luciditate. Absolut tot ce puteam să fac, uitându-mă în urmă la ce resurse aveam, ce oportunităţi – le-am ratat pe toate. Până şi asta cea mai simplă: să mă îmbogăţesc.


Revsita COACHING NETWORK numărul 2 poate fi citită online, 
prin acest link:  http://www.businessedu.ro/formular/reviste/coaching-network-2
 

18 mar. 2013

”Wake up and be!” YES (the band)


 
Că a venit vorba: se citează greu (!) din Einstein şi Ghandi
în chestia dezvoltării personale (i.e. organizaţionale - da.)
Poi, ia să ascultăm noi la cei ce se află 
taman în dezvoltarea cea reală – în creştere, anume – 
să vedem ce zic ei ce  simt
Acolo să vezi învăţătură.

”Never underestimate a giver” tot de la YES
Mersi, mă Teodosie! :)


(pentru cei care au învăţat după manuale mai noi
să spunem că Teodosie e fiul lui Neagoe, 
pentru care acesta, tatăl a scris acele 
Învăţături pentru fiul său Teodosie)

11 mar. 2013

Legitimitatea întrebării


”Ce te faci, Doamne, dacă-ţi mor?”
e titlul unui poem de Rainer Maria Rilke
La o citire s-a propus varinta:
”Ce te faci, Doamne, dacă-mi mori?”

Întrebarea lui Rilke mie mi s-a părut o întrebare legitimă.
Întrebarea legitimă e cea care ţine răspunsul la iveală.
(”la iveală” are sensul ”la cotitură”, ”în ghicitură” etc.
şi - în general - ”o pierd din ochi de dragă” ;-))
Întrebarea legitimă te ajută să vezi -
mărimea măreaţă zureaţă a lumii.
Zureaţă e un cuvânt aromân pentru nebunatică,
probabil a dat în româneşte ”zurlie”:
zurliul nu e un nebun, e.. un creativ bucuros :))
(cum am zice cu vorbe la zi)
conştient de locul care i se deschide (sic).
 
Varianta ”dacă-mi mori”, e un ism, ismul e o ideologie.
Dumnezeu este. El nu are. (Nici măcar idei) 

şi minunatul poem:
 
Ce te faci, Doamne, dacă-ți mor?
Dacă mă sparg? (îți sunt urcior),
Dacă mă curm? (îți sunt izvor),
Îți sunt veșmânt și croitor,
Când nu mai sunt, ești fără rost.

N-o să mai ai, după ce mor,
cald bun-venit și adăpost.
Pierzi, ostenit, de pe picior,
sandaua moale ce ți-am fost.

Mantia-ți mare nu te mai ține.
Privirea ta, ce-al meu obraz, oricând,
o strânge cald ca într-un cuib plăpând,
veni-va după mine căutând,
și pe-nserat se va lăsa-n zbor frânt
la sânul pietrelor străine.
Ce te faci, Doamne? Mă-nspăimânt...


7 mar. 2013

CLEAR (modele de coaching/3)


Modelul CLEAR prezintă o perspectivă diferită asupra focusului într-o sesiune de coaching. Modelul CLEAR a fost dezvoltat de către Peter Hawkins la începutul anilor 80.

CLEAR este acronimul de la:

Contracting/contractarea: deschiderea discuţiei, setarea scopului, stabilirea rezultatelor dorite, acordul asupra regulilor ce vor fi respectate pe parcurs.
•  Listening/ascultarea: folosirea ascultării active şi a intervenţiilor catalizatoare prin care coach-ul îl ajută pe client să îşi înţeleagă mai bine situaţia şi să aibă o nouă perspectivă asupra ei.
•  Exploring/explorarea
Pasul 1: coach-ul asistă clientul să înţeleagă impactul pe care problema în discuţie o are asupra sa.
Pasul 2: coach-ul îl provoacă pe client să se gândească la mai multe posibilităţi de acţiune în viitor, pentru a rezolva situaţia.
•  Action/planul de acţiune: coach-ul oferă sprijin clientului în alegerea unei căi de acţiune şi în a decide care este pasul următor pe care trebuie să îl facă.
•  Review/recapitulare: închiderea şedinţei de coaching, consolidarea noii poziţionări a clientului relativ la problema sa, la deciziile pe care le-a luat şi la valoarea pe care o are pentru sine progresul făcut. De asemenea, coach-ul încurajează clientul să ofere feedback referitor la ce a fost de ajutor în procesul de coaching, ce a fost dificil şi să convină împreună ce ar dori să schimbe la următoarea sesiune de coaching.

Spre deosebire de modelul GROW, acest model face explicită nu numai importanţa faptului de a stabili obiectivul, dar şi de a se referi la problemele contractării propriu-zise, încurajând întrebări de genul:
  • Ce te ajută să înveţi?
  • Ce te blochează?
  • Ce ai dori anume azi de la procesul de coaching?
Pe de altă parte, modelul CLEAR scoate în evidenţă importanţa demersului de recapitulare a sesiunii de coaching abia încheiate, aceasta fiind una din cele mai puternice instrumente de a focusa coaching-ul pe care îl oferim asupra nevoilor viitoare de coaching ale clientului. Revederea procesului de coaching în ceea ce a avut eficace consolidează valoarea şi importanţa stadiului la care a ajuns clientul.


Mulţumiri Dr. Mike Munro Turner pentru permisiunea de a prelua textul de mai sus.
http://www.mikethementor.co.uk

Copyright pentru prezenta variantă Magda Bunea. 
Conform Legii drepturilor de autor, orice preluarea - integrală sau parţială - a acestui text este interzisă fără acordul scris al autorului traducerii.

a true leader communication!

“In my case, ‘sha’ in ‘shacho’ (company president)
stood for ‘sha’ in ‘shazai’ (apology),
but I hope to turn it into ‘sha’ in ‘kansha’ (gratitude)”

Toyoda said/CNN interview
Akio Toyoda is the Toyota Motor Corp  President
(the ”case” was related to recalling cars, last year)