19 iul. 2009

get my feet back on the ground

E cantecul pe care mi l-am amintit după seminarul cu Robert Dilts
COACHING AT IDENTITY LEVEL.
Până la urmă, tot ceea ce dorim este să fim prezenţi.

Sentimentul de neputinţă şi de groază în faţa morţii e tocmai datorat faptului că celălalt nu mai e prezent – nu mai poate să fie prezent.
Cântecul zice mai departe:
Think at me and I ll be there
Cât de des nu ne gândim la noi şi nu suntem acolo unde suntem.

Dilts: ”Coaching means grounding.”

Interesant că fonetica acelui vers poate să te facă să înţelegi şi
Get your feedback on the ground.
La seminarul lui Dilts am primit feedback despre ce înseamnă să fii prezent.

Desigur, există şi o interpretare mai românească – picior în fund,
deci un pas înainte!
Şi este pentru prima dată când îmi dau seama că e ceva total nepotrivit să zici asta.
Pentru că înseamnă că toţi paşii tăi înainte depind de şuturile pe care le primeşti.
Proiectul tău de viaţă e determinat de felul cum eşti proiectat - de altul!

Am făcut un exerciţiu: cum să nu te mişte nicio împingere, cum să stai mereu în locul tău.
Pentru că locul tău nu e la întâmplare, locul tău e o cale - cum spune Dilts -, prin care se exprimă o misiune.

A fi prezent înseamnă să nu te învârţi în hărţi. Înseamnă să vezi teritoriul pe care eşti. Teritoriul tău.

Să înţelegem cât de mult ne e dor de noi înşine şi cum putem să ne aducem aminte de asta.
Şi am să mă refer la ce a scris Bogdan Petriceicu Haşdeu pe cavoul Iuliei, fiica lui de 19 ani: ”Mai şedzi puţin…”

E tot ce poţi să îţi doreşti şi tot ce pot să vă doresc: mai şedeţi puţin cu dumneavoastră.

(versurile îi aparţin lui Jacques Brel)