Super Vision

In coaching, supervizarea - ca proces de invatare - nu e centrata pe client decat in masura in care acesta e.. folositor ca antrenare a coachului supervizat;
daca alegi sa participi la supervizare, asumi ca ai un contract in acest sens.
Desigur, centrarea pe client exista ca parte autentica a secventei de coaching supervizate.
Alaturi de cealalta parte autentica: realitatea problemei clientului.
Daca autenticitatea lipseste - oricare parte - atunci ce se intampla nu e coaching; si, evident, nici supervizare.

Daca, dupa o astfel de secventa, se doreste incheierea unui contract de coaching - asta e o alta situatie. Clientul alege sa continue sau nu.
Tot clientul poate alege daca data viitoare, in supervizare, revine cu aceeasi situatie, tot ca material didactic :))

Atunci, in supervizare, clientul nu obtine nimic?!
Raspunsul corect e: ”Doar el stie”

Din experienta de client in supervizare marturisesc ce stiu :)

• Am un coach pe bune.
• Am coaching pe bune de la alti cativa coachi.
• ”Problema Mea” capata dimensiuni.. naturale* :) - e una dintre altele
  si, ca urmare, si pozitionarea fata de ea devine mai buna: nu e un capat, e un carrefoursi, cum se stie, acolo poti gasi tot felu de marfuri pentru pasii urmatoarelor zile:)
• Intorcandu-se la mine, (mai mult sau mai putin luminata** ca urmare a exercitiului)
  devine mai clara responsabilitatea mea fatza de rezolvarea problemei - adica, tocmai rezultatul coachingului bun:
  clientul stie singur cum sa rezolve problema!

* ca sa nu mai vorbim ca naturalia non turpia!
**ca in bancul cu cheia: ”de ce cauti cheia acolo?/pentru ca aici e lumina!”